Auto dobitocie

Din ciclul Romania, Land of Choice, iata cum aleg bravii soferi sa treaca de obstacolul denumit Podul Baneasa – Ikea. Desi pe pod, unde chiar si atunci cand este plin de masini se circula mai fluent, este liber, cei mai multi (multi da’ prosti) aleg in continuare s-o ia pe sub pod, tragand clasica speranta de a-i “ciupi” cumva pe fraierii care merg pe pod, asa cum este normal. Asteptare placuta!…

Taxa corecta

Cu ceva vreme-n urma, am lecturat un articol interesant in Catavencu, preluat la randu-i de pe site-ul Guvernului in urma audierii publice pe subiectul taxei de prima inmatriculare, sau mai nou, poluare.

Se face ca un domn inginer cinegetic, a pus cap la cap cateva calcule, dupa cum urmeaza:

- Pt. un autotutrism diesel de 1870 cmc, vechi de 7-8 ani, taxa de poluare ar fi 588,5 eur – 2180 lei.;

- Costurile maxime ale infiinatarii, intretinerii pana la starea de masiv (cca 5 ani) si pazirii unui hectar de cultura de molid se ridica la cca 5000 lei. Din suma incasata prin taxa de poluare se poate infiinta asadar, o plantatie de 0,44 ha de molid. Aceasta plantatie de molid poate absorbi o cantitate de cca 7 tone CO2/ha/an adica 7 tone x 0,44 ha x 90 de ani (varsta exploatabilitatii) = 277,2 tone de CO2;

- Autoturismul sus-amintit, care conform certificatului de conformitate eliberat de Renault, emite in conditii combinate de folosinta urbana si extraurbana 139 grame CO2 / km, ar emite 277 tone de CO2 daca ar circula aproximativ 2 milioane de km, un fapt nu-i asa, fantasmagoric;

- Astfel, corect ar fi daca valoarea cu TVA a taxei de poluare ar fi impartita cu 5, devenind astfel cca 500 de lei pentru cazul prezentat.

Drum bun!

Femeia de cariera (preluat)

Din fluxul actualului mod de transmitere al scrierilor, din mail in mail, mi-a sosit un text care mi-a starnit invidia! Pentru ca nu l-am scris eu. Here goes:
Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea: “Stii bancu’ ala cu Itic?”. N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incit, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cintam. A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: “Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da, Doamne, sa cistig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa cistig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa cistig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atita vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvint ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!”.

Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: “Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plins ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa ramin gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de
la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intilnim decit 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decit de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj.”

Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil?

Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pina de curind admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousan, targhet, auaernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbac. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sint inferioare.

Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mindria-n ei. Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect.

Cind au implinit 30 de ani au facut consiliu de familie, cu parinti si cu socri cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cind au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si
pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, minca uscatura. Apoi se strecura in pat linga ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata.

Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cistigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii numai intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia raminea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting.

Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cind erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.

Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste timpite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se deseapta din mahmureli de cinci stele.

Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atit din coate si-ai facut ulcer de cind maninci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.

Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie “urgent”, “campanie”, “scheme”, “rapoarte”. In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firma
si-ai dormit strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea.

Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta…

Munca e buna numai cind ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamina si sa ametesti in bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil.

Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamina (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mincare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cind opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.

Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in “Baby Boom” se lasa drogate de gindul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricit, ei latra la unison cu mindrie ca au o directoare in familie.

Cind ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pina la urma. Pericolul dospeste abia cind femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mincare cu sos, maiouri cit de cit curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hirjoana extraconjugala a barbatului constrins de hormoni.

Cind constati ca fetita ta ii spune “mama” soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si biziie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tirziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cind termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai linga el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cind te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui “da”, acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie la
telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.

Apropo, cind ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cind ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir cirliontat. Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost “Notiuni de introducere in cibernetica”, ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cind ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cind ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atit purta cind te-ai angajat, ultima data cind ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cind ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei.

Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta “te iubesc” de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu’, ar trebui sa i-o suieri in timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur diseara sau miine.

Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atit cit se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu.

Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cind o taiasem de la sedinta de redactie, lasind vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa string apa.

Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cind habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: “Mircea, fa-te ca lucrezi!”. Si Mircea a ascultat. Si a ajuns departe. Pina cind vom pricepe omeneste tilcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.

Voteaza poza cu Tanase!

Iata c-am fost si iarna asta la Balea, moment ce-a coincis cu Orange Photoride. Nu prea a fost timp de concurs, gasca fiind preocupata cu activitati mai mult ori mai putin sportive, insa cu toate astea am beneficiat de-o inscriere la concurs, ba chiar si de-un loc de cazare castigat in urma foto-portofoliului impresionant.

Si pentru ca votarea are loc chiar in aceste momente, iata ce trebuie sa faci pentru a vota poza cu Tanase la categoria Best Party, unde are sanse reale de a se impune ).

1. Arunci un ochi la articolul despre concurs, daca te intereseaza.

2. Te duci pe forumul h2o, unde se voteaza pt. concurs. In prealabil trebuie sa-ti faci un user, daca nu ai deja!

3. In mesajul pe care o sa-l postezi pe forum trebuie sa scri: “Best Party – nr. 387, Alexandru Dima”!

4. Daca vrei sa votezi si la alta categorie, e bine sa navighezi direct la adresa http://www.h2o.ro/galerie.php?ctg=1&art=75&start=380 unde vei vedea pozele inscrise de mine, si… celelalte ).

Multumim, si nu uita: VOTEAZA!, si votul tau ruleaza!

P.S. Ca sa stii de pe-acum ce grozavie votezi, uite si poza! (scroll down)

N.-A.T.O.lanit-o de mult

De alaltaieri, probabil cel mai nestemat conducator de stat, al celui mai democratic stat, se afla pe taramul cainilor comunitari, prilej pentru masuri sporite de securitate – prea sporite pentru agentii nostri, astfel incat e nevoie de agenti straini, culoar unic, bruiaje GSM, avioane trimise la plimbare pe rute trasate de ţărcălan. Nu numai el, au venit mai toti marii sefi de stat si oficialii membri sau potentiali noi membri ai organizatiei.

Trecand peste faptul ca conducatorii romani s-au facut si mai ales ne-au facut pres in fata puhoaielor nord-atlantice, este un eveniment ce poate aduce un plus pentru Romania, ca si publicitate pentru brandul de tara. Bineinteles, au fost ca de obicei scapari. Probleme cu sunetul in timpul sedintelor cu presa, cozi la toalete, haite de caini ce au inselat vigilenta celor mai straini agenti. Si au fost si cei de la jandarmeria romana, care au dovedit ca pot face excel de zel si cu cetatenii straini, veniti sa protesteze impotriva extinderii NATO si a conceptului militar cu care ei nu-s de acord. Drept urmare, o tanara a ajuns la spital cu o fractura la un picior, iar altii au beneificiat de un make-up familiar celor care i-au mai vazut in actiune pe mononeuronalii veniti de la sapa la oras, la diferite competitii sportive unde ei asigura ordinea…

Asta in timp ce la Amsterdam consiliul municipal a aprobat legitimitatea sexului in public in parcul Vondelpark, e drept, nu langa locurile de joaca si doar la orele amiezii si serii. Nu prea se mai gaseste calea de mijloc, mergem doar la extreme.

Pentru ca tot e la moda urarea, summit usor!

Hit the Road to Parang, Jack!

Daca te decizi sa dai o fuga de weekend in Parang, si mai ai ghinionul sa prinzi ceata si carosabil umed pe drum, mare parte a expeditiei vei avea in fata ta sosea. Bun, pai si merita? Nu e nevoie de concluzie pt a afla raspunsul, eu spun de la inceput ca per total, merita, pt ca sunt prieteni, e natura, e munte si daca mai e si zapada sa plimbi zglobiu placa atunci ce-ti poti dori mai mult? Da, stiu – un helli ride dar nu suntem la capitolul povesti, masina invinge intotdeauna.

Drumul cel mai scurt nu este nicidecum cel mai bun, mai ales cand vine vorba de (da, ai ghicit!) Romania. Asa ca daca pleci de exemplu din Ploiesti, mai bine ocolesti ruta mai scurta ce trece prin Tirgoviste – Gaesti si o iei prin Bucuresti, sa ai autostrada sub roti de la inceput. Urmeaza apoi Pitesti, Rimnicu Valcea, Tirgu Jiu si Petrosani, traseu pe drum ok. Pe drum ai ocazia sa vezi Pestera Muierilor daca te abati aproximativ 30 km cu totul, sau sa te opresti in Ranca, alta statiune montana.

In orasul mediatizat acum cativa ani de ortaci, parcurgi un labirint relativ usor si ajungi la punctul unde lasi masina in parcare iar tu iti potrivesti cat mai bine bagajele incat sa ai parte de un confort decent pe parcursul urcarii de 20-25 min cu telescaunul. Sunt locuri de cazare la prima platforma a telescaunului (recomandat “La Nasu”, insa nu am avut ocazia s-o testez personal) si la a doua, unde aveam rezervarea facuta. E bine de stiut ca trebuie sa te asiguri de multe ori inainte sa mergi relaxat in locul unde ai facut rezervarea in prealabil. Daca ajungi cu intarziere e posibil sa inoptezi sub cerul instelat, so always double check!;)

Partiile de sus de la 1700m sunt mici, trebuie sa dai multe ture ca sa-ti satisfaci voluptatea alunecarii. Telescaunul in portiunea antementionata e in jur de 2 lei, teleschiul la fel. Exista practic doua variante de a cobori in zona, una pe sub telescaun si alta, mai abrupta, pe sub teleschi. Apoi, daca esti o fire sturlubatica poti oricand varia prin padure, cu slalom printre brazii falnici si desi. Varianta optima e coborare pana jos de unde pleaca telescaunul, in cazul asta te poti desfata cu 2km si ceva de traseu on si off piste. Apoi, mai este varianta regala de a urca intr-un fel sau altul pana in Parangul Mic (cu piciorul sau cu cineva care are un snowmobil intre picioare). De acolo ai versanti cat cuprinde, pe care e doar alb! Ceva in genul First Descent, la nivel diferit desigur.

Foto

U.K. Hooray!

I will write this in english, doing so because it is about an english trip and britain feeling.

I was in England from the 3rd till the 12th of October with the core of four friends with which I previously visited Rome, and another group of five that joined us. Long live low cost companies, this time Wizz Air was the one to fly us to Liverpool.

We arrived there around 8:30 pm at John Lennon airport. We had a nice and causy welcome from one of the airports employees, which adviced us that “London is shaite” and we should spend more time in Liverpool We arrived at International Inn Hostel by bus (double-deck, driving on the left – it took some time to get along with this). Nice place, especially if you want to eat as much as you want things like peanut butter (Pitt was right in Meet Joe Black), marmalades, etc and placed right in the center of the city.

In the morning we were on the road to London, with Megabus. We arrived there in about five hours, and entered the seven million habitants capital city smoothly, not like in case of bloody Bucharest. Nice English houses with similar architectural and chromatic style (like in all England that I saw), double-decked buses, the famous taxis and people from all over the world.

We camped at Hostel 639, not the five stars conditions but a good place to stay when you want to pay something like ten pounds per night and eat free breakfast. It is a nice atmosphere city, the gents and ladies are well dressed, many of them wearing suits, despite what is said they are kind people – with English humor, and they know how to spend free time. A lot of pubs, you can not smoke any under roof, so it is interesting to see the suit dressed men and women drinking beer outside the pubs, with their briefcases on the pavement while having a smoke. It is expensive to drink in a pub (London is in the top five expensive cities) but it worths. And when you are short on money there is always Sainsbury’s or other supermarkets. Tip: you can ask a lady on a bike which way to the first supermarket and she will guide you for sure English girls are not at all as ugly as ones would tell and they, men too, kind of enjoy walking in slippers or bare foot (when party time is on) despite the weather. The city transportation is very well organized so you can get almost everywhere without any problems, by bus or by tube. Oh, and one thing: do mind the gap and mind the messages regarding thieves – they are very good indeed! And don’t count too much on the undercover agents, because they are so undercover that not even the police can find them.

What I can tell you about the museums is that the science museum it is a cool place to visit, Tower of London it is also interesting (you can see the royal jewels). There are dozens, free entrance except those who are related with Royal House. London Eye, in my humble opinion it is a silly thing, to say the least Of course don’t miss Buckingham, Parliament House, Greenwich, London Bridge and all the stuff your feet can take you to visit.

Back in the Beatles city. Less crowded than London, cheaper, not as much tourists, perfect place to feel England better although it is somehow different, Liverpool being a scouse territory. What place could you want to stay when in Liverpool, if not five minutes walk from Anfield Road the home of Liverpool FC, and in the former house of Brian Epstein, manager of Beatles. Very warm place, I recommend it 100%!  Don’t miss a walk near the docks, or a ride aboard the Mersey Ferry across river Mersey. Check out Cavern Club, “the most famous club in the world”, where Brian Epstein was introduced to the Beatles back in 1961. Maybe you are in luck and you will see some Beatles cover band play there, and you will have the opportunity to travel back in time and imagine that you are back in the ’60s and the real Beatles are on stage! It is said that they had several shows per day in this place, people were standing in big lines to get their chance to see them – it seems like you could not hear them because of the ecstatic fans shouting. Also, have a look at the newly built Liverpool Cathedral who looks quite impressive but just looks that way, being rather a cold place, not something you would expect from a church.

One thing I learned there it’s that “time you enjoy wasting it’s not wasted” as John Lennon said, and his words are written on O’Neill’s pub wall, and…

Ob-la-di Ob-la-da life goes on bra
Lala how the life goes on 

Povestea cacascavelei made in RO

Saptamana ti-o ocupi deseori si in mare parte cu nimicuri necesare pentru a-ti putea face timpul liber cat mai placut.

Festivalul Cascavelei, 23 septembrie ‘07. O vale plina ochi cu oameni, fum de gratare si zgomot de balci. “- Mai are rost sa coboram? -…Haide, daca tot am ajuns pana aici.” Nici urma de tarani care-si prezentau roadele muncii, sau poate ca erau, dar cine naiba sa-i vada in imbulzeala aia?! Am incercat sa cumparam ceva de-al locului. Aiurea! Lanturi groase, ochelari de soare tip cocalari, tocuri purtate pe pamant moale, tigani betivi, tricouri colorate abuziv! Slalomezi printre chestiile astea si la un moment dat, chiar daca erau ceva tarani rataciti in multime, nu-i mai cauti si pleci! Mare branza, si cu festivalul asta. O grandioasa adunatura de tarani (cer scuze taranilor autentici), care au venit sa bea, sa se indoape cu mici si sa ragaie in nasul bunului-simt si al oamenilor care inca mai au un sistem de valori.

Apoi, Valea Doftanei. Intr-un articol pe care l-am gasit pe net, se spunea “Oamenii s-au saturat de imbulzeala de balci de acolo (Valea Ph) si cauta locuri linistite si nepoluate, de o frumusete salbatica“. Rest in Peace! Daca pe Valea Prahovei e o imbulzeala de balci organizata, pe valea Doftanei fenomenul este scapat de sub control. Asa le place lor, sa parcheze masina langa masina, sa aseze gratar langa gratar, si sa fie cat mai aliniati si alienati sa se auda muzica de la unul la altul, sa se contopeasca mirosul de mici din Metro cu cei din Carrefour si probabil sa-si imprumute mustarul. Asa le place lor sa se relaxeze, si sunt multi! Asa ca fugi!

Te bucuri de lucruri simple…

Savurezi…

Asculti povete cand soarele iese din mare…

Si vrei liniste!

De-a lungul Romaniei and back!

Nunta la Sighetul Marmatiei, nunta unor prieteni: Catalin si Raluca. Iti sunt prieteni, e departe, suna interesant – normal ca te duci !

Vreau sa mai dorm o noapte acasa, Cristi munceste pana tarziu – nu plecam cu trenul direct care pleaca din Ploiesti pe la 18:00, nici cu cel de Baia Mare care fluiera pe sinele garii de Vest in jurul miezului de noapte. Bun, hotaram sa plecam dimineata pe la 7 cu trenul ce duce pana la Cluj. Cristi adoarme in cada, sun disperat… nimic. Cu 2-3 minute inainte sa plece trenul raspunde – prea tarziu! Tre’ sa ajungem! Idea-mi vine din reflex: “hai sa urmarim trenul pana la Brasov!”

Apare Cristi abia trezit din cada. Zici ca-i monstru (NU adormiti in apa! E o intamplare ce va poate deteriora serios pielea:) )… Cativa litri de motorina, keep on rollin baby! Prima oprire – gara Sinaia – trenul tocmai plecase acum 5 min! Keep on rollin’ again, atentie la radare totusi… cele 15 puncte sunt aproape:) Ajungem in Brasov – e “cea mai proasta intrare a mea in Brasov de cand intru in Brasov” =)) , usor-usor prin traficul dezorganizat ajungem in parcarea magazinului My Place de langa gara. Dau cu spatele sa las pe altcineva sa parcheze, dar cine mai are timp sa se uite in oglinda?! Dau cu spatele in bara de protectie a altei masini. Plastic pe plastic si deci nu se intampla nimic. Finalmente parchez, si alergem spre tren. Linia 4… hai, hai! Uite ca n-a plecat! Inainte sa urc imi dau seama ca portofelul e uitat in masina, se aude fluierul asa ca nu mai e timp. L-am prins!!! Nu mai conteaza nimic – l-am prins fir-ar al naibii! O depasire in minus si-l pierdeam…

Trenul ajunge in Cluj la 15:15, iar busul spre Sighet pleaca la 15:00. Sun la autogara, ii povestesc doamnei treaba, e amuzata si amabila si-mi mai cere informatii ca sa faca cumva sa ne ajute. Pana la urma ne da solutia: un microbuz spre Borsa care pleca la 15:30. Suficient timp! O sun pe fiica mea din Cluj, Cosmina, care o sa ne astepte la gara si-o sa ne calauzeasca spre autogara unde ajungem de indata cu taxiul. Foarte tare! Oamenii sunt faini in Ardeal si fac lucruri simple care te topesc ca pe-o inghetata lasata la bronzat.

Soferul microbuzului ne spune ca e posibil sa prinda din urma busul spre Sighet. Ar fi ceva… dar nu se intampla. Ne lasa la 50 si ceva de km de destinatie, in Sacel. Mergem putin pe jos pana ne ia o masina cu care rulam mult mai repede. Cu aproximativ 1km inainte sa ajungem la intersectia unde trebuia sa faca stanga ocazia noastra, prindem din urma rata de Sighet, o depasim, oprim, semnalam, si ne urcam!

Ajungem in Sighet cand se terminase ceremonia religioasa si dam aparat in nas cu insurateii. A urmat o schimbare in haine de gala – adica o pereche de pantaloni lungi eu, si o camasa Cristi, mancare, mai multe feluri de mancare si bineinteles mancare. A da, si palinca. Deh… ca la nunta! Apoi narghilea, somn in pozitii care mai de care si apoi iar mancare.

Drumul inapoi incomparabil mai plicticos, direct pana in Brasov de unde am recuperat masina si portofelul… Cristi, Oana si eu ne intalnim in zori de zi cu Sinziana in Cimpina. Asa se termina o calatorie de aproximativ 1200 km, facuta cu scopul precis de a… manca

Coke Live, relive, in reluare

Coke is in the air, feel it everywhere!…

Si a fost Coke, dupa o strategie bine pusa la punct, a fost cura de cola. 4 lei cola, 4 lei apa plata – oare ce te-ar fi indemnat spiritul tau practic sa alegi? 4 lei berea la un pahar mic cat stratul de zapada in luna iulie, pe campiile din Romania. Si-atunci ce sa faci? Bei Cola!

Bun… inteleg ca s-a vrut promovarea cola, fiind un festival organizat de ei, dar cu mancarea ce au avut?

Si inca ceva, e un festival la care nu ai voie sa intri cu aparat de fotografiat prefesional. A fost picatura care m-a facut sa…. introduc aparatul fraudulos printre gratiile gardului – nu cu prea mult folos, pentru ca la un moment dat niste domnisoare cu prea mult totalitarism in cap fata de putinii lor ani, au chemat securitatea.

Deci, da! Coke live a fost naspa din aceste puncte de vedere. Un festival rock ar trebui sa fie sinonim cu libertatea. Compania Coca-Cola originara din SUA, tara ce se lauda cu democratia, mai are multe de invatat la capitolul asta.

Concerte, trupe. La capitolul asta a fost bine. In prima zi (vinerea cu “pisicutele papusi” si Simplu nu o iau in calcul pentru ca nu am fost), formatiile din Romania E.M.I.L., Zob, Kumm, Iris, printre altii, au pregatit usor-usor atmosfera pentru cantarile celor de peste granita.

Au fost backyard Babies (botezati apoi Bunnies), care au impresionat mai mult pentru chitaristul care avea ceva din stilul lui Slash de la Gn’R – la fel de wasted , The Rasmus – o trupa mai mult pentru scoala generala, cu un solist cu pene in par si cu un moment in care au vrut sa fie friendly interpretand cateva acorduri din hitul de mare succes al trupei O-Zone, Dragostea din tei… Merita apreciati pentru ca au vrut sa interactioneze cu publicul, s-au spus cateva cuvinte in romana si s-au auzit cateva riffuri bune. Urmeaza Dj Seb, care a mixat ceva vreme in dreapta scenei, cat timp s-au pregatit instrumentele sunetul si toate cele pentru Prodigy. Multi nici nu si-au dat seama ca mixa cineva, deh… ca la noi: “hai ba! sa inceapa Prodigy!”

Se instaleaza clapele – vreo 6 la numar cred, statii, steaguri cu motivele grafice ale trupei si gata! Legendarii englezi apar pe scena. Este lume multa, cel mai numeros public de la festival – e normal, la Prodigy vin ascultatori de rock, drum and bass, rave, dance sau punk. Keith Flint a luat cateva kilograme in plus fata de cum il stiam din clipuri, parca nu mai e in forma care l-a consacrat. Atmosfera este intretinuta de Maxim Reality, vopsit pe tenul negru cu o dunga alba in dreptul ochilor, cu un sacou genial care iti da impresia ca are parul lung pana la fund, si care-si face excelent meseria de MC. Si ce atmosfera! Toata lumea canta versurile, se face mult pogo, praful e ridicat 3 metri de la pamant. Se tipa, se danseaza, e un concert cu mare participare din partea publicului, e concertul unei trupe mari. Merita amintit si chitaristul, care efectiv zbura dintr-o parte in alta a scenei. See you next time, Prodigy! Nu ratati un concert al lor daca aveti ocazia sa mergeti, and prepared to get smashed!

The Prodigy – poza pe naspa :p

Dupa intensul concert Prodigy, publicul cade fizic, si este intretinut haios de Vanilla Ice, care canta un fel de rap hardocre, care arunca cu multa apa, care cheama fete pe scena si le uda si pe ele. Cert e ca nu a expirat. Vanilla is still alive, si are colaborari cu trupe hard gen Soulfly.

Ziua nr. 2. Trupele romanesti incearca sa-i aduca pe cei loviti de caldura in fata scenei, cu mai mult sau mai putin succes. Indraznetii au fost Coma, AB4, Luna Amara, Vita de Vie (unul din betele cu care a batut Pupe in concert a ajuns in grupul nostru – felicitari pentru tinta!) si Vama. Remarc faptul ca la Vita apare din cand in cand cate-un grup de punkeri insetati de sange, lovituri si restul tacamului. De data asta “bietii” nu au avut prea mult material sonor, formatia axandu-se mai mult pe piesele de pe ultimul album, care sunt probabil prea greu de inteles pentru asa-zisii punkeri. Deasemeni, felicitari ironice celor care au asigurat securitatea, pentru faptul ca nu au intervenit atunci cand publicul care asculta piesele VdV a fost imprastiat, in schimb au facut-o cu mult zel atunci cand un fotograf “violent” incerca sa fure cate-o imagine cu unul dintre artisti. Vama… suna bine! Au un sound nou, interesant si cateva piese noi, una despre drama fotomodelelor. Se pare ca au si reinregistrat in studio piesele vechi Vama Veche, pentru ca dupa festival am auzit “Vara asta” in varianta noua, la radio.

Sunet

Urmeaza prima trupa straina, Bodhii BLVD din Austria. O aparitie destul de neinspirata, simpaticii baieti neincadrandu-se in tiparul festivalului – ritm lent, monoton, versuri mai mult recitate decat cantate. Ar fi fost mai bine sa cante vineri seara, in locul celor de la Simplu:) E rautacioasa remarca dar cam asta a fost impresia.
Nick Oliveri & the Mondo Genrator sunt urmatorii in program. Multa agitatie, multe tipete.

In continuarea programului – exoticii sud americani de la Il Nino! Sunetul, desi greu mi se pare bine aerisit, structurat. Vocalul isi foloseste vocea in mai multe registre, note de sus, note de jos, iar chitaristii sunt dementiali cu ale lor lungi dreadlocks pe care le agita in ritmul muzicii. Bun concert! Au urmat britanicii de la The Cult despre care nu stiam nimic. Canta ceva gen rockul anilor ‘90, gen Bon Jovi. Solistul a purtat bandana, si vazut pe monitoarele din partile laterale ale scenei ai fi putut sa juri ca e Axl Rose

Trupa care a inchis festivalul a fost Incubus. Denumire care, am aflat ulterior, se refera la un demon in chip masculin, care isi face veacul prin sufletele celor care dorm, mai ales persoane de sex feminin, cu scopul marsav de a intretine relatii sexuale cu respectivele sleeping beautys. Apoi, prin intermediul acestui act sexual isi capteaza energia necesara pentru propriile nevoi. Cam asa ceva a facut si formatia Incubus, numai ca nu s-a folosit de un act sexual, ci de concert. Nu mi-am dat seama ce se intampla atunci pe moment, ci dupa ce am aflat semnificatia termenului.

Au cantat foarte fain, n-a fost dezlantuirea de energie de la Prodigy, a fost mai mult reverie, stare psihedelica. Brandon Boyd, solistul, a renuntat treptat la articolele vestimentare, lucru apreciat de mare parte a publicului feminin. Si ei si-au meritat locul pe capul de afis al festivalului.

In concluzie, trupe bune pentru un festival aflat la prima editie! Sonorizare buna, amplasament inspirat, lucrurile destul de bine organizate in general, din pacate acelasi comportament de cacat fata de publicul platitor din partea celor care asigura securitatea, prea multa cola, mult prea putine alternative la cola, defapt ce sa mai… au lipsit sublim cu desavarsire. Dar, avand in vedere ca am ramas cu carnetul de conducere neretinut, pot trece cu vederea unele minusuri Ne vedem la anul, sa speram mai multi (bank Coke Live: ce adunare de oameni este mai mare decat romanii stransi la un festival cu trupe straine unde se intra pe baza de bilet? Raspuns: cea de pe Titanic.), mai zgomotosi, si mai liberi!

The End.

Boonika bate Coka