Liberte, nature, vol!

Mi-am permis sa parafrazez deviza Republicii Franceze pentru a exprima ceea ce inseamna, mai pe romaneste, sa te dai cu placa.

Acum o saptamana (18.02.2006), impreuna cu alti trei prieteni, am fost la Azuga unde am prins o zi cum rar ai putea avea ocazia: soare, cald, zapada buna. Am coborat intr-o vale pe versantul opus partiei Sorica, unde am construit un kicker, am baut bere (cumparata cu largul concurs al domnisoarei de la Carlsberg), am facut plaja, am sarit, am facut poze de hi5, am ascultat “fal-falul” pasarilor care treceau pe deasupra, am fluierat cu fluierele de la Carlsberg - probably the best beer in a valley -, si am facut haos in gara Azuga la plecare

In concluzie, leaga-ti legaturile!

Capitala leguma

Joi 15 februarie 2007, o zi inceputa la ora 5:30 in gara Eforie Nord, unde trenul a oprit pentru mine si inca doi pescari - fapt ce te face sa te simti destul de important :p Merita amintita linistea din statiunea respectiva la ora antementionata - bestial!

Plec spre Bucuresti, iar in tren cunosc o domnisoara studenta la chirurgie care mi-a explicat cum se face un control atunci cand pacientul are sange in sperma. Bun! Ajung, si imi zic ca daca tot sunt acolo sa rezolv o treaba pe care mi-o propusesem pentru weekend: imi cumpar un Canon EOS 400D - sa-mi traiasca si sa aiba parte de multe obiective! Drumul de la gara pana in Colentina, si inapoi, dureaza ceva mai mult de 2 ore.

Ajung la Ploiesti, imi iau biletul pentru Steaua - Sevilla de la ora 20:30, si ma duc la facultate la master unde aveam programat un examen pt. ora 16:00. Examenul incepe pe la ora 17:00, alerg apoi spre autogara (din pacate trenuri nu mai erau) si pe la 18:30 pornesc iarasi spre capitala. Coada imensa de masini la intrare, de la gara ma urc in 105 cu destinatia Ghencea. 105-ul inainteaza “inapoi”, traficul din Bucuresti este sub orice critica. Strazile sunt degeaba, masinile sunt degeaba! Oameni buni, exista scutere, biciclete, metrou, autobuze, troleibuze! Va plangeti ca sunt prosti cei care conduc statul respectiv orasul, dar gradul vostru de inteligenta nu-l depaseste pe cel al unei legume!

One of Those Days

Ieri, 10 februarie, a fost una dintre acele zile care te fac sa regreti ca te-ai nascut in mijlocul unei societati elecubrante precum cea romaneasca.
Dupa ce de dimineata am avut de copiat la un examen la master ( ce gluma a ajuns si scoala), la pranz am hotarat cu inca un prieten sa petrecem restul zilei alunecand pe zapada cu snowboardul prins de picioare. Cum pana la urmatorul tren mai era ceva vreme, am hotarat sa mergem cu microbuzul. Dupa o astepatare de o ora (!?), ne-am ocupat locurile pe scaune, si am avut o mica disputa verbala cu cetateanul rrom anagajat la respectiva companie de transport, care a precizat ca daca nu asez placa unde vrea el, o sa-mi ia ghiulu’ (orice ar insemna asta). A cedat in cele din urma si iata-ne plecati la drum. Pana la Azuga (aprox 70 km) calatoria a durat 3 ore (!?), asta datorita numarului exagert de mare de masini pentru o sosea proiectata cu ani buni in urma si a inteligentei sclipitoare a agentilor de circulatie. Nu inteleg de ce prefera lumea sa consume benzina/motorina si sa-si grabeasca aparitia firelor albe, in loc sa incerce sa schimbe ceva. In conditiile de fata, cred ca putem sifona democratia si se pot impune reguli “comuniste”, de genul: un weekend circula masinile cu numar cu sot, un weekend cele fara sot - se practica ceva asemanator si in alte tari membre UE mult mai dezvoltate. Asta este, daca oamenii nu se pot organiza singuri, e nevoie de reguli dictatoriale.

Am ajuns in cele din urma la Predeal, ne-am intalnit cu alti prieteni acolo, ne-am facut pofta (am invatat sa urc cu teleschiul !), iar pe seara ne-am urcat in tren. La gara, doua taxiuri ne-au refuzat din cauza ca placa de snowboard li se parea ceva diabolic, de natura sa pericliteze integritatea masinilor. Am urcat finalmente in taxiul unui om trecut de prima tinerete, roman, care dupa ce a pornit masina a dat drumul la manele.

Pentru ca la sfarsitul saptamanii trecute am fost plecat numai pentru 4 zile la Roma, am fost in mod normal pus in situatia de a compara cele doua medii sociale. Concluzia e simpla, dupa cum am fixat-o si cu prietenul cu care am coborat din taxi la ora 23: “frate! da-mi doua, trei sute de euro, ca plec unde vad cu ochii, cu primul avion, autocar sau ce-o fi!”

Caldura mare

Si nu ma refer la Caragiale, ci la temperatura de afara. 11 februarie si sunt peste 15 grade celsius. Iernile cu zapada multa, cu powder (pow pow - pow wow) sunt pe cale de disparitie, si nu spun asta doar din punctul de vedere al unui snowboarder nemultumit, ci si din postura de locuitor ingrijorat al acestei planete. Industrializarea continua, iar peste cativa ani, din lipsa de precipitatii, vom ajunge sa refiltram apa din wc-uri asa cum se intampla acum in Australia. Ar fi bine sa incercam sa fim mai rationali, pana si un TV sau PC lasat sa mearga fara rost contribuie la incalzirea globala.