Stii feeelingul ala cand e ceva care-ti place, ai tot facut un tort din asta, dar vrei sa-i pui si cireasa? Ei bine asta am facut in weekendul 14-15 aprilie cand am purces impreuna cu trupa de snowbronzeri spre caldarea lacului Bilea, “the promised land” pentru placarii romani.
Trezire pe la 4 si ceva dimineata, impleticire pana la masina unde indesam pe rand placi, boots, bagaje, ciorbe si tacamuri. Purcedem dubios spre pustia vale a Prahovei si tzac-pac ajungem la Metro Brasov unde cosul zilnic este alimentat cu cele necesare gurii (sau gatului?), iar eu incerc sa parcurg cativa metri cu un skateboard, patanie finalizata cu aterizare pe mana stanga.
Gata si cumparaturile, mergem spre Sibiu unde traficul este ingreunat, din pacate, de semafoarele instalate cu ocazia reparatiilor la drum (drum drum). Si apar ei! Inzapezitii de Fagaras!
Cotim stanga spre Balea, si random-ul deloc random al instalatiei audio alege sa difuzeze Candy – Mergem la mare, prilej permanent de isterie exprimata prin claxonat si batut din palme chiar si la volan pe serpentine:
Ajungem la statia telecabinei, abandonam autovehiculul, si urcam si ne cazam. Odata urcati, alegem sa urcam si mai mult, cu teleschiul improvizat apoi cu picioarele. Se urca pe urmele existente, altfel ai toate sansele sa transpiri din greu, tot bagand si scotand picorul din zapada mareeee.
Ne pozam, ne filmam apoi ne dam! Zapada putin inghetata sus, unde batea si un vant demn de luat in seama, dar apoi la nivelul caldarii zapada numai buna pentru free ride cu ssssss-uri.
In continuarea programului profitam de un kicker deja construit, suntem impresionati de perseverenta unei snowbunny care nu se lasa demoralizata de o banala cazatura in cap. Mai urcam si pe panta dinspre vf. Caprei si usor-usor se ascunde soarele. Idee noua: culegem doua banci de la Vila Paltinu si le transformam in box-uri!
Actiunea “box-it”
Gata, lumea e obosita dupa o asa zi, ne retragem la un vin, ne gandim sa iesim in “oras” pana la cabana Bilea dar hei, nu e nici un autobuz pana acolo! Ramanem la vin, taclale si poze cu stele.
Dormim ca pruncii in dulcele scartait al paturilor, iar dimineata ne intrebam daca asta o fi maximul de scartatit care se poate obtine. Iesire timida la cei 3m de zapada, e brrrrrr de rece, dar pana la urma dam o incercare pe un soi de jumatate de half-pipe naturala, pe si prin tunel dupa care, din cauza zapezii inghetate decidem sa coboram. Baaai, dar de ce sa coboram cu telecabina?! Hai pe placa, sa nu ne ofticam c-am fost la Balea, ca era zapada si ca n-am facut-o si pe-asta! Lasam bagajele la telecabina si plini de entuziasm incepem coborarea. Ce a urmat nu se poate descrie exact prin cuvinte pentru ca ar fi o insiruire de “ieeeeeeeeeeee”, “iuuuuuuuhuuuuuuuu”, “aaaaaaaaaaaaaaaa”, “baaaaaaaaaaaaa, nu pe-acolooooooooo!” Daca va place asta, nu mai stati pe ganduri! Mergeti la Balea pentru ca va veti infrupta cu lacomie din cel mai (sau unul dintre cele mai…) strasnic free ride pe care il poate oferi playground-ul mioritic! Protectiile sunt recomandate si nu constituie un moft!
Pe langa o veche avalansa:
Popas:
Marius, posing 
:
Coboram prin jgheab:
The crew:
Si totul nu se putea incheia mai frumos decat cu un curcubeu:
