Iata c-am fost si iarna asta la Balea, moment ce-a coincis cu Orange Photoride. Nu prea a fost timp de concurs, gasca fiind preocupata cu activitati mai mult ori mai putin sportive, insa cu toate astea am beneficiat de-o inscriere la concurs, ba chiar si de-un loc de cazare castigat in urma foto-portofoliului impresionant.
Si pentru ca votarea are loc chiar in aceste momente, iata ce trebuie sa faci pentru a vota poza cu Tanase la categoria Best Party, unde are sanse reale de a se impune ).
Daca te decizi sa dai o fuga de weekend in Parang, si mai ai ghinionul sa prinzi ceata si carosabil umed pe drum, mare parte a expeditiei vei avea in fata ta sosea. Bun, pai si merita? Nu e nevoie de concluzie pt a afla raspunsul, eu spun de la inceput ca per total, merita, pt ca sunt prieteni, e natura, e munte si daca mai e si zapada sa plimbi zglobiu placa atunci ce-ti poti dori mai mult? Da, stiu – un helli ride dar nu suntem la capitolul povesti, masina invinge intotdeauna.
Drumul cel mai scurt nu este nicidecum cel mai bun, mai ales cand vine vorba de (da, ai ghicit!) Romania. Asa ca daca pleci de exemplu din Ploiesti, mai bine ocolesti ruta mai scurta ce trece prin Tirgoviste – Gaesti si o iei prin Bucuresti, sa ai autostrada sub roti de la inceput. Urmeaza apoi Pitesti, Rimnicu Valcea, Tirgu Jiu si Petrosani, traseu pe drum ok. Pe drum ai ocazia sa vezi Pestera Muierilor daca te abati aproximativ 30 km cu totul, sau sa te opresti in Ranca, alta statiune montana.
In orasul mediatizat acum cativa ani de ortaci, parcurgi un labirint relativ usor si ajungi la punctul unde lasi masina in parcare iar tu iti potrivesti cat mai bine bagajele incat sa ai parte de un confort decent pe parcursul urcarii de 20-25 min cu telescaunul. Sunt locuri de cazare la prima platforma a telescaunului (recomandat “La Nasu”, insa nu am avut ocazia s-o testez personal) si la a doua, unde aveam rezervarea facuta. E bine de stiut ca trebuie sa te asiguri de multe ori inainte sa mergi relaxat in locul unde ai facut rezervarea in prealabil. Daca ajungi cu intarziere e posibil sa inoptezi sub cerul instelat, so always double check!;)
Partiile de sus de la 1700m sunt mici, trebuie sa dai multe ture ca sa-ti satisfaci voluptatea alunecarii. Telescaunul in portiunea antementionata e in jur de 2 lei, teleschiul la fel. Exista practic doua variante de a cobori in zona, una pe sub telescaun si alta, mai abrupta, pe sub teleschi. Apoi, daca esti o fire sturlubatica poti oricand varia prin padure, cu slalom printre brazii falnici si desi. Varianta optima e coborare pana jos de unde pleaca telescaunul, in cazul asta te poti desfata cu 2km si ceva de traseu on si off piste. Apoi, mai este varianta regala de a urca intr-un fel sau altul pana in Parangul Mic (cu piciorul sau cu cineva care are un snowmobil intre picioare). De acolo ai versanti cat cuprinde, pe care e doar alb! Ceva in genul First Descent, la nivel diferit desigur.
Stii feeelingul ala cand e ceva care-ti place, ai tot facut un tort din asta, dar vrei sa-i pui si cireasa? Ei bine asta am facut in weekendul 14-15 aprilie cand am purces impreuna cu trupa de snowbronzeri spre caldarea lacului Bilea, “the promised land” pentru placarii romani.
Trezire pe la 4 si ceva dimineata, impleticire pana la masina unde indesam pe rand placi, boots, bagaje, ciorbe si tacamuri. Purcedem dubios spre pustia vale a Prahovei si tzac-pac ajungem la Metro Brasov unde cosul zilnic este alimentat cu cele necesare gurii (sau gatului?), iar eu incerc sa parcurg cativa metri cu un skateboard, patanie finalizata cu aterizare pe mana stanga.
Gata si cumparaturile, mergem spre Sibiu unde traficul este ingreunat, din pacate, de semafoarele instalate cu ocazia reparatiilor la drum (drum drum). Si apar ei! Inzapezitii de Fagaras!
Cotim stanga spre Balea, si random-ul deloc random al instalatiei audio alege sa difuzeze Candy – Mergem la mare, prilej permanent de isterie exprimata prin claxonat si batut din palme chiar si la volan pe serpentine:
Ajungem la statia telecabinei, abandonam autovehiculul, si urcam si ne cazam. Odata urcati, alegem sa urcam si mai mult, cu teleschiul improvizat apoi cu picioarele. Se urca pe urmele existente, altfel ai toate sansele sa transpiri din greu, tot bagand si scotand picorul din zapada mareeee.
Ne pozam, ne filmam apoi ne dam! Zapada putin inghetata sus, unde batea si un vant demn de luat in seama, dar apoi la nivelul caldarii zapada numai buna pentru free ride cu ssssss-uri.
In continuarea programului profitam de un kicker deja construit, suntem impresionati de perseverenta unei snowbunny care nu se lasa demoralizata de o banala cazatura in cap. Mai urcam si pe panta dinspre vf. Caprei si usor-usor se ascunde soarele. Idee noua: culegem doua banci de la Vila Paltinu si le transformam in box-uri!
Actiunea “box-it”
Gata, lumea e obosita dupa o asa zi, ne retragem la un vin, ne gandim sa iesim in “oras” pana la cabana Bilea dar hei, nu e nici un autobuz pana acolo! Ramanem la vin, taclale si poze cu stele.
Dormim ca pruncii in dulcele scartait al paturilor, iar dimineata ne intrebam daca asta o fi maximul de scartatit care se poate obtine. Iesire timida la cei 3m de zapada, e brrrrrr de rece, dar pana la urma dam o incercare pe un soi de jumatate de half-pipe naturala, pe si prin tunel dupa care, din cauza zapezii inghetate decidem sa coboram. Baaai, dar de ce sa coboram cu telecabina?! Hai pe placa, sa nu ne ofticam c-am fost la Balea, ca era zapada si ca n-am facut-o si pe-asta! Lasam bagajele la telecabina si plini de entuziasm incepem coborarea. Ce a urmat nu se poate descrie exact prin cuvinte pentru ca ar fi o insiruire de “ieeeeeeeeeeee”, “iuuuuuuuhuuuuuuuu”, “aaaaaaaaaaaaaaaa”, “baaaaaaaaaaaaa, nu pe-acolooooooooo!” Daca va place asta, nu mai stati pe ganduri! Mergeti la Balea pentru ca va veti infrupta cu lacomie din cel mai (sau unul dintre cele mai…) strasnic free ride pe care il poate oferi playground-ul mioritic! Protectiile sunt recomandate si nu constituie un moft!
Pe langa o veche avalansa:
Popas:
Marius, posing :
Coboram prin jgheab:
The crew:
Si totul nu se putea incheia mai frumos decat cu un curcubeu:
Mi-am permis sa parafrazez deviza Republicii Franceze pentru a exprima ceea ce inseamna, mai pe romaneste, sa te dai cu placa.
Acum o saptamana (18.02.2006), impreuna cu alti trei prieteni, am fost la Azuga unde am prins o zi cum rar ai putea avea ocazia: soare, cald, zapada buna. Am coborat intr-o vale pe versantul opus partiei Sorica, unde am construit un kicker, am baut bere (cumparata cu largul concurs al domnisoarei de la Carlsberg), am facut plaja, am sarit, am facut poze de hi5, am ascultat “fal-falul” pasarilor care treceau pe deasupra, am fluierat cu fluierele de la Carlsberg – probably the best beer in a valley -, si am facut haos in gara Azuga la plecare
).
Publicat de alexmd 
Publicat de alexmd 
:
Publicat de alexmd 
