For Windows Vista:

1. Right click “My Computer” icon
2. Choose “Properties” from context menu
3. Click “Advanced” tab (“Advanced system settings” link in Vista)
4. In the Edit windows, modify PATH by adding the location of the class to the value for PATH. If you do not have the item PATH, you may select to add a new variable and add PATH as the name and the location of the class as the value.
5. Reopen Command prompt window, and run your java code.

Setting Path on Solaris and Linux
To find out if the java executable is in your PATH, execute:
% java -version

This will print the version of the java executable, if it can find it. If you get error java: Command not found. Then path is not properly set.

To find out which java executable the first one found in your PATH, execute:
% which java

Below are the steps to set the PATH permanently,
Note: We are here giving instructions for two most popular Shells on Linux and Solaris.
Please visit link below if you are using any other shells.
Path Setting Tutorial

For bash Shell:

1. Edit the startup file (~/ .bashrc)
2. Modify PATH variable:
   PATH=/usr/local/jdk1.6.0/bin
3. export PATH
4. Save and close the file
5. Open new Terminal window
6. Verify the PATH is set properly
   % java -version

For C Shell (csh):

1. Edit startup file (~/ .cshrc)
2. Set Path
   set path=(/usr/local/jdk1.6.0/bin )
3. Save and Close the file
4. Open new Terminal window
5. Verify the PATH is set properly
   % java -version

http://www.jibble.org/settingupjava.php;  http://www.java.com/en/download/help/path.xml

The Roman emperor Marcus Aurelius, who was also considered one of the most important Stoic philosophers, said that he would like the peace of mind to accept the things that cannot be changed, the courage to change those that can be changed, and most importantly the wisdom to distinguish them from each other. That’s really a great capability to have! I guess, unfortunately, one can have it only with time as he/she experiences “things”. Kind of think of it… is this capability something that a human could ever understand? Or just a “thing” that cannot be changed?…

Se face ca un domn inginer cinegetic, a pus cap la cap cateva calcule, dupa cum urmeaza:

- Pt. un autotutrism diesel de 1870 cmc, vechi de 7-8 ani, taxa de poluare ar fi 588,5 eur – 2180 lei.;

- Costurile maxime ale infiinatarii, intretinerii pana la starea de masiv (cca 5 ani) si pazirii unui hectar de cultura de molid se ridica la cca 5000 lei. Din suma incasata prin taxa de poluare se poate infiinta asadar, o plantatie de 0,44 ha de molid. Aceasta plantatie de molid poate absorbi o cantitate de cca 7 tone CO2/ha/an adica 7 tone x 0,44 ha x 90 de ani (varsta exploatabilitatii) = 277,2 tone de CO2;

- Autoturismul sus-amintit, care conform certificatului de conformitate eliberat de Renault, emite in conditii combinate de folosinta urbana si extraurbana 139 grame CO2 / km, ar emite 277 tone de CO2 daca ar circula aproximativ 2 milioane de km, un fapt nu-i asa, fantasmagoric;

- Astfel, corect ar fi daca valoarea cu TVA a taxei de poluare ar fi impartita cu 5, devenind astfel cca 500 de lei pentru cazul prezentat.

Drum bun!

Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: “Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plins ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa ramin gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de
la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intilnim decit 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decit de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj.”

Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil?

Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pina de curind admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousan, targhet, auaernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbac. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sint inferioare.

Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mindria-n ei. Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect.

Cind au implinit 30 de ani au facut consiliu de familie, cu parinti si cu socri cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cind au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si
pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, minca uscatura. Apoi se strecura in pat linga ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata.

Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cistigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii numai intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia raminea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting.

Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cind erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.

Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste timpite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se deseapta din mahmureli de cinci stele.

Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atit din coate si-ai facut ulcer de cind maninci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.

Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie “urgent”, “campanie”, “scheme”, “rapoarte”. In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firma
si-ai dormit strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea.

Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta…

Munca e buna numai cind ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamina si sa ametesti in bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil.

Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamina (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mincare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cind opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.

Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in “Baby Boom” se lasa drogate de gindul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricit, ei latra la unison cu mindrie ca au o directoare in familie.

Cind ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pina la urma. Pericolul dospeste abia cind femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mincare cu sos, maiouri cit de cit curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hirjoana extraconjugala a barbatului constrins de hormoni.

Cind constati ca fetita ta ii spune “mama” soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si biziie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tirziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cind termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai linga el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cind te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui “da”, acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie la
telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.

Apropo, cind ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cind ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir cirliontat. Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost “Notiuni de introducere in cibernetica”, ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cind ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cind ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atit purta cind te-ai angajat, ultima data cind ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cind ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei.

Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta “te iubesc” de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu’, ar trebui sa i-o suieri in timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur diseara sau miine.

Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atit cit se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu.

Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cind o taiasem de la sedinta de redactie, lasind vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa string apa.

Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cind habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: “Mircea, fa-te ca lucrezi!”. Si Mircea a ascultat. Si a ajuns departe. Pina cind vom pricepe omeneste tilcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.

Si pentru ca votarea are loc chiar in aceste momente, iata ce trebuie sa faci pentru a vota poza cu Tanase la categoria Best Party, unde are sanse reale de a se impune ).

1. Arunci un ochi la articolul despre concurs, daca te intereseaza.

2. Te duci pe forumul h2o, unde se voteaza pt. concurs. In prealabil trebuie sa-ti faci un user, daca nu ai deja!

3. In mesajul pe care o sa-l postezi pe forum trebuie sa scri: “Best Party – nr. 387, Alexandru Dima”!

4. Daca vrei sa votezi si la alta categorie, e bine sa navighezi direct la adresa http://www.h2o.ro/galerie.php?ctg=1&art=75&start=380 unde vei vedea pozele inscrise de mine, si… celelalte ).

Multumim, si nu uita: VOTEAZA!, si votul tau ruleaza!

P.S. Ca sa stii de pe-acum ce grozavie votezi, uite si poza! (scroll down)

Trecand peste faptul ca conducatorii romani s-au facut si mai ales ne-au facut pres in fata puhoaielor nord-atlantice, este un eveniment ce poate aduce un plus pentru Romania, ca si publicitate pentru brandul de tara. Bineinteles, au fost ca de obicei scapari. Probleme cu sunetul in timpul sedintelor cu presa, cozi la toalete, haite de caini ce au inselat vigilenta celor mai straini agenti. Si au fost si cei de la jandarmeria romana, care au dovedit ca pot face excel de zel si cu cetatenii straini, veniti sa protesteze impotriva extinderii NATO si a conceptului militar cu care ei nu-s de acord. Drept urmare, o tanara a ajuns la spital cu o fractura la un picior, iar altii au beneificiat de un make-up familiar celor care i-au mai vazut in actiune pe mononeuronalii veniti de la sapa la oras, la diferite competitii sportive unde ei asigura ordinea…

Asta in timp ce la Amsterdam consiliul municipal a aprobat legitimitatea sexului in public in parcul Vondelpark, e drept, nu langa locurile de joaca si doar la orele amiezii si serii. Nu prea se mai gaseste calea de mijloc, mergem doar la extreme.

Pentru ca tot e la moda urarea, summit usor!

Drumul cel mai scurt nu este nicidecum cel mai bun, mai ales cand vine vorba de (da, ai ghicit!) Romania. Asa ca daca pleci de exemplu din Ploiesti, mai bine ocolesti ruta mai scurta ce trece prin Tirgoviste – Gaesti si o iei prin Bucuresti, sa ai autostrada sub roti de la inceput. Urmeaza apoi Pitesti, Rimnicu Valcea, Tirgu Jiu si Petrosani, traseu pe drum ok. Pe drum ai ocazia sa vezi Pestera Muierilor daca te abati aproximativ 30 km cu totul, sau sa te opresti in Ranca, alta statiune montana.

In orasul mediatizat acum cativa ani de ortaci, parcurgi un labirint relativ usor si ajungi la punctul unde lasi masina in parcare iar tu iti potrivesti cat mai bine bagajele incat sa ai parte de un confort decent pe parcursul urcarii de 20-25 min cu telescaunul. Sunt locuri de cazare la prima platforma a telescaunului (recomandat “La Nasu”, insa nu am avut ocazia s-o testez personal) si la a doua, unde aveam rezervarea facuta. E bine de stiut ca trebuie sa te asiguri de multe ori inainte sa mergi relaxat in locul unde ai facut rezervarea in prealabil. Daca ajungi cu intarziere e posibil sa inoptezi sub cerul instelat, so always double check!;)

Partiile de sus de la 1700m sunt mici, trebuie sa dai multe ture ca sa-ti satisfaci voluptatea alunecarii. Telescaunul in portiunea antementionata e in jur de 2 lei, teleschiul la fel. Exista practic doua variante de a cobori in zona, una pe sub telescaun si alta, mai abrupta, pe sub teleschi. Apoi, daca esti o fire sturlubatica poti oricand varia prin padure, cu slalom printre brazii falnici si desi. Varianta optima e coborare pana jos de unde pleaca telescaunul, in cazul asta te poti desfata cu 2km si ceva de traseu on si off piste. Apoi, mai este varianta regala de a urca intr-un fel sau altul pana in Parangul Mic (cu piciorul sau cu cineva care are un snowmobil intre picioare). De acolo ai versanti cat cuprinde, pe care e doar alb! Ceva in genul First Descent, la nivel diferit desigur.

Foto

I was in England from the 3rd till the 12th of October with the core of four friends with which I previously visited Rome, and another group of five that joined us. Long live low cost companies, this time Wizz Air was the one to fly us to Liverpool.

We arrived there around 8:30 pm at John Lennon airport. We had a nice and causy welcome from one of the airports employees, which adviced us that “London is shaite” and we should spend more time in Liverpool We arrived at International Inn Hostel by bus (double-deck, driving on the left – it took some time to get along with this). Nice place, especially if you want to eat as much as you want things like peanut butter (Pitt was right in Meet Joe Black), marmalades, etc and placed right in the center of the city.

In the morning we were on the road to London, with Megabus. We arrived there in about five hours, and entered the seven million habitants capital city smoothly, not like in case of bloody Bucharest. Nice English houses with similar architectural and chromatic style (like in all England that I saw), double-decked buses, the famous taxis and people from all over the world.

We camped at Hostel 639, not the five stars conditions but a good place to stay when you want to pay something like ten pounds per night and eat free breakfast. It is a nice atmosphere city, the gents and ladies are well dressed, many of them wearing suits, despite what is said they are kind people – with English humor, and they know how to spend free time. A lot of pubs, you can not smoke any under roof, so it is interesting to see the suit dressed men and women drinking beer outside the pubs, with their briefcases on the pavement while having a smoke. It is expensive to drink in a pub (London is in the top five expensive cities) but it worths. And when you are short on money there is always Sainsbury’s or other supermarkets. Tip: you can ask a lady on a bike which way to the first supermarket and she will guide you for sure English girls are not at all as ugly as ones would tell and they, men too, kind of enjoy walking in slippers or bare foot (when party time is on) despite the weather. The city transportation is very well organized so you can get almost everywhere without any problems, by bus or by tube. Oh, and one thing: do mind the gap and mind the messages regarding thieves – they are very good indeed! And don’t count too much on the undercover agents, because they are so undercover that not even the police can find them.

What I can tell you about the museums is that the science museum it is a cool place to visit, Tower of London it is also interesting (you can see the royal jewels). There are dozens, free entrance except those who are related with Royal House. London Eye, in my humble opinion it is a silly thing, to say the least Of course don’t miss Buckingham, Parliament House, Greenwich, London Bridge and all the stuff your feet can take you to visit.

Back in the Beatles city. Less crowded than London, cheaper, not as much tourists, perfect place to feel England better although it is somehow different, Liverpool being a scouse territory. What place could you want to stay when in Liverpool, if not five minutes walk from Anfield Road the home of Liverpool FC, and in the former house of Brian Epstein, manager of Beatles. Very warm place, I recommend it 100%!  Don’t miss a walk near the docks, or a ride aboard the Mersey Ferry across river Mersey. Check out Cavern Club, “the most famous club in the world”, where Brian Epstein was introduced to the Beatles back in 1961. Maybe you are in luck and you will see some Beatles cover band play there, and you will have the opportunity to travel back in time and imagine that you are back in the ’60s and the real Beatles are on stage! It is said that they had several shows per day in this place, people were standing in big lines to get their chance to see them – it seems like you could not hear them because of the ecstatic fans shouting. Also, have a look at the newly built Liverpool Cathedral who looks quite impressive but just looks that way, being rather a cold place, not something you would expect from a church.

One thing I learned there it’s that “time you enjoy wasting it’s not wasted” as John Lennon said, and his words are written on O’Neill’s pub wall, and…

Ob-la-di Ob-la-da life goes on bra
Lala how the life goes on 

Festivalul Cascavelei, 23 septembrie ’07. O vale plina ochi cu oameni, fum de gratare si zgomot de balci. “- Mai are rost sa coboram? -…Haide, daca tot am ajuns pana aici.” Nici urma de tarani care-si prezentau roadele muncii, sau poate ca erau, dar cine naiba sa-i vada in imbulzeala aia?! Am incercat sa cumparam ceva de-al locului. Aiurea! Lanturi groase, ochelari de soare tip cocalari, tocuri purtate pe pamant moale, tigani betivi, tricouri colorate abuziv! Slalomezi printre chestiile astea si la un moment dat, chiar daca erau ceva tarani rataciti in multime, nu-i mai cauti si pleci! Mare branza, si cu festivalul asta. O grandioasa adunatura de tarani (cer scuze taranilor autentici), care au venit sa bea, sa se indoape cu mici si sa ragaie in nasul bunului-simt si al oamenilor care inca mai au un sistem de valori.

Apoi, Valea Doftanei. Intr-un articol pe care l-am gasit pe net, se spunea “Oamenii s-au saturat de imbulzeala de balci de acolo (Valea Ph) si cauta locuri linistite si nepoluate, de o frumusete salbatica“. Rest in Peace! Daca pe Valea Prahovei e o imbulzeala de balci organizata, pe valea Doftanei fenomenul este scapat de sub control. Asa le place lor, sa parcheze masina langa masina, sa aseze gratar langa gratar, si sa fie cat mai aliniati si alienati sa se auda muzica de la unul la altul, sa se contopeasca mirosul de mici din Metro cu cei din Carrefour si probabil sa-si imprumute mustarul. Asa le place lor sa se relaxeze, si sunt multi! Asa ca fugi!

Te bucuri de lucruri simple…

Savurezi…

Asculti povete cand soarele iese din mare…

Si vrei liniste!