Coke is in the air, feel it everywhere!…
Si a fost Coke, dupa o strategie bine pusa la punct, a fost cura de cola. 4 lei cola, 4 lei apa plata – oare ce te-ar fi indemnat spiritul tau practic sa alegi? 4 lei berea la un pahar mic cat stratul de zapada in luna iulie, pe campiile din Romania. Si-atunci ce sa faci? Bei Cola!
Bun… inteleg ca s-a vrut promovarea cola, fiind un festival organizat de ei, dar cu mancarea ce au avut?
Si inca ceva, e un festival la care nu ai voie sa intri cu aparat de fotografiat prefesional. A fost picatura care m-a facut sa…. introduc aparatul fraudulos printre gratiile gardului – nu cu prea mult folos, pentru ca la un moment dat niste domnisoare cu prea mult totalitarism in cap fata de putinii lor ani, au chemat securitatea.
Deci, da! Coke live a fost naspa din aceste puncte de vedere. Un festival rock ar trebui sa fie sinonim cu libertatea. Compania Coca-Cola originara din SUA, tara ce se lauda cu democratia, mai are multe de invatat la capitolul asta.
Concerte, trupe. La capitolul asta a fost bine. In prima zi (vinerea cu „pisicutele papusi” si Simplu nu o iau in calcul pentru ca nu am fost), formatiile din Romania E.M.I.L., Zob, Kumm, Iris, printre altii, au pregatit usor-usor atmosfera pentru cantarile celor de peste granita.
Au fost backyard Babies (botezati apoi Bunnies), care au impresionat mai mult pentru chitaristul care avea ceva din stilul lui Slash de la Gn’R – la fel de wasted :), The Rasmus – o trupa mai mult pentru scoala generala, cu un solist cu pene in par si cu un moment in care au vrut sa fie friendly interpretand cateva acorduri din hitul de mare succes al trupei O-Zone, Dragostea din tei… Merita apreciati pentru ca au vrut sa interactioneze cu publicul, s-au spus cateva cuvinte in romana si s-au auzit cateva riffuri bune. Urmeaza Dj Seb, care a mixat ceva vreme in dreapta scenei, cat timp s-au pregatit instrumentele sunetul si toate cele pentru Prodigy. Multi nici nu si-au dat seama ca mixa cineva, deh… ca la noi: „hai ba! sa inceapa Prodigy!”
Se instaleaza clapele – vreo 6 la numar cred, statii, steaguri cu motivele grafice ale trupei si gata! Legendarii englezi apar pe scena. Este lume multa, cel mai numeros public de la festival – e normal, la Prodigy vin ascultatori de rock, drum and bass, rave, dance sau punk. Keith Flint a luat cateva kilograme in plus fata de cum il stiam din clipuri, parca nu mai e in forma care l-a consacrat. Atmosfera este intretinuta de Maxim Reality, vopsit pe tenul negru cu o dunga alba in dreptul ochilor, cu un sacou genial care iti da impresia ca are parul lung pana la fund, si care-si face excelent meseria de MC. Si ce atmosfera! Toata lumea canta versurile, se face mult pogo, praful e ridicat 3 metri de la pamant. Se tipa, se danseaza, e un concert cu mare participare din partea publicului, e concertul unei trupe mari. Merita amintit si chitaristul, care efectiv zbura dintr-o parte in alta a scenei. See you next time, Prodigy! Nu ratati un concert al lor daca aveti ocazia sa mergeti, and prepared to get smashed!
The Prodigy – poza pe naspa :p
Dupa intensul concert Prodigy, publicul cade fizic, si este intretinut haios de Vanilla Ice, care canta un fel de rap hardocre, care arunca cu multa apa, care cheama fete pe scena si le uda si pe ele. Cert e ca nu a expirat. Vanilla is still alive, si are colaborari cu trupe hard gen Soulfly.
Ziua nr. 2. Trupele romanesti incearca sa-i aduca pe cei loviti de caldura in fata scenei, cu mai mult sau mai putin succes. Indraznetii au fost Coma, AB4, Luna Amara, Vita de Vie (unul din betele cu care a batut Pupe in concert a ajuns in grupul nostru – felicitari pentru tinta!) si Vama. Remarc faptul ca la Vita apare din cand in cand cate-un grup de punkeri insetati de sange, lovituri si restul tacamului. De data asta „bietii” nu au avut prea mult material sonor, formatia axandu-se mai mult pe piesele de pe ultimul album, care sunt probabil prea greu de inteles pentru asa-zisii punkeri. Deasemeni, felicitari ironice celor care au asigurat securitatea, pentru faptul ca nu au intervenit atunci cand publicul care asculta piesele VdV a fost imprastiat, in schimb au facut-o cu mult zel atunci cand un fotograf „violent” incerca sa fure cate-o imagine cu unul dintre artisti. Vama… suna bine! Au un sound nou, interesant si cateva piese noi, una despre drama fotomodelelor. Se pare ca au si reinregistrat in studio piesele vechi Vama Veche, pentru ca dupa festival am auzit „Vara asta” in varianta noua, la radio.
Sunet
Urmeaza prima trupa straina, Bodhii BLVD din Austria. O aparitie destul de neinspirata, simpaticii baieti neincadrandu-se in tiparul festivalului – ritm lent, monoton, versuri mai mult recitate decat cantate. Ar fi fost mai bine sa cante vineri seara, in locul celor de la Simplu:) E rautacioasa remarca dar cam asta a fost impresia.
Nick Oliveri & the Mondo Genrator sunt urmatorii in program. Multa agitatie, multe tipete.
In continuarea programului – exoticii sud americani de la Il Nino! Sunetul, desi greu mi se pare bine aerisit, structurat. Vocalul isi foloseste vocea in mai multe registre, note de sus, note de jos, iar chitaristii sunt dementiali cu ale lor lungi dreadlocks pe care le agita in ritmul muzicii. Bun concert! Au urmat britanicii de la The Cult despre care nu stiam nimic. Canta ceva gen rockul anilor ’90, gen Bon Jovi. Solistul a purtat bandana, si vazut pe monitoarele din partile laterale ale scenei ai fi putut sa juri ca e Axl Rose 🙂
Trupa care a inchis festivalul a fost Incubus. Denumire care, am aflat ulterior, se refera la un demon in chip masculin, care isi face veacul prin sufletele celor care dorm, mai ales persoane de sex feminin, cu scopul marsav de a intretine relatii sexuale cu respectivele sleeping beautys. Apoi, prin intermediul acestui act sexual isi capteaza energia necesara pentru propriile nevoi. Cam asa ceva a facut si formatia Incubus, numai ca nu s-a folosit de un act sexual, ci de concert. Nu mi-am dat seama ce se intampla atunci pe moment, ci dupa ce am aflat semnificatia termenului.
Au cantat foarte fain, n-a fost dezlantuirea de energie de la Prodigy, a fost mai mult reverie, stare psihedelica. Brandon Boyd, solistul, a renuntat treptat la articolele vestimentare, lucru apreciat de mare parte a publicului feminin. Si ei si-au meritat locul pe capul de afis al festivalului.
In concluzie, trupe bune pentru un festival aflat la prima editie! Sonorizare buna, amplasament inspirat, lucrurile destul de bine organizate in general, din pacate acelasi comportament de cacat fata de publicul platitor din partea celor care asigura securitatea, prea multa cola, mult prea putine alternative la cola, defapt ce sa mai… au lipsit sublim cu desavarsire. Dar, avand in vedere ca am ramas cu carnetul de conducere neretinut, pot trece cu vederea unele minusuri 🙂 Ne vedem la anul, sa speram mai multi (bank Coke Live: ce adunare de oameni este mai mare decat romanii stransi la un festival cu trupe straine unde se intra pe baza de bilet? Raspuns: cea de pe Titanic.), mai zgomotosi, si mai liberi!
The End.
Boonika bate Coka
Publicat de alexmd 
pow wow! 